azi noapte a nins
peste pantofii în care am învățat să merg
în care m-am îndrăgostit pentru prima oară
& am decis că la maturitate
îmi voi schimba numele

am fost naiv să cred că timpul
poate fi măsurat la pas
călcat în picioare
& făcut una cu pământul de
un puști blond cu ochii verzi
abia învăța să numere
z i l e l e a l b e
care goneau tropăind
peste bluze, pantaloni și tricouri
//peste felul în care gândeam//
chiar și peste chipul bunicii care spunea
„nu te juca cu focul că te arzi” & „joacă-te,mamaie,joacă-te cât mai e timp”

cuvintele alea au trecut pe lângă copilul de atunci
ca să ajungă la omul de azi

ciudată turnură a întâmplărilor
astăzi bunica așteaptă înfofolită pe bancă
și deznoadă cu bastonul rotocoale
de praf și zăpadă căzute dintre ani
pantofii mi-au rămas mici
& nu m-am mai îndrăgostit
și nu mi-am mai schimbat numele
dar am rămas același.