Nu pot merge mai departe
rămân într-un fel de meditație
care nu mă recunoaște la prima vedere.

Mă împotrivesc,
dar nineni nu-mi face pe voie
lucrurile au mersul știut dinainte.

Ce se impune rămâne stabilit
nu are rost să încerc altceva potrivnic
rămân meticulos în tăcere.
Iubirea este o față atât de ascunsă
pur și simplu mă macină
se-ntoarce nerostită în ochi,
e ca o apă care seacă pe arșiță, apare iar
și începe să curgă.

Noaptea se-ncinge vâlvătaie
de n-o mai poți stăpâni așteptând,
îi simți gustul de zahăr
și n-o poți aduce la mal.

Dimineața lângă cafeaua fierbinte
ai gândul plecat
și nu te trezești din visare
deși asta vrei.

Cei din jur te privesc mirați
câmpul tău vizual este gol
orașul nelocuit.