o mulțime de oameni se uită
la uriașa tabela electronică
toate trenurile posibile cu oră și număr peron
sunt listate
acolo

în milisecunde
și grade Fahrenheit - e o confuzie generală
nu știe nimeni încotro are de îndurat
sau cât de fierbinte
în fața biroului de informații
lumea a căscat o prăpastie îngrozitoare
unde ne frecăm unii de alții cu capetele răsucite
"cât e ceasul?" "în ce direcție mergeți?"
taximetriștii trag de noi
pe margini
soția mea plânge
iar lacrimile ei se duc în sus

se aud răpăind în cupolă
unde porumbeii s-au ascuns și se uită la noi
doar ei se mai uită la noi
ca niște mici dumnezei cu pleoape albe
și pene anoste