trăiesc în absolutul existenței mele
lumina îmi zâmbește la fiece fereastră
în adâncimi de gânduri se afundă stele
urc neînfricată pe spirala albastră.

cerul pare că s-a cuibărit în ochii mei
privesc entuziastă peisaje fermecate
freamăt ca arborii pe-nflorate alei
întâmpin toate zilele cu demnitate.

conjug dragostea cu farmec extrem
scriu poezie cu suprem orgoliu
mă feresc de blasfemie și blestem
visez idealuri stând întrun fotoliu.

să urc în înălțimi nu mă mai tem
sufletul e telefericul cu troliu.