- Răspunde-mi, știi cum își dezbracă teii
Sacoul parfumat, nebuni de dor,
Cum înverzesc sub genele ideii
Și eu de ce n-am învățat să mor?

Când tu mă strângi în brațe, veșnicia
ÃŽmi pare mai aproape cu o zi,
La pieptul tău se naște poezia
Pe care-o scriu... pe care ai s-o scrii...

Mi-e imposibil mâine să înceapă
În lipsa ta... Sub tei sinucigași
M-aș prăbuși sau luntre peste apă
Mi-ar fi povara ultimilor pași.

- Îmi mângâie un tei bătrân sprânceana,
ÃŽi simt parfumu-n piept ca pe un vers,
Mi-e dor să zbor cu tine, Liliana,
Răspunsul să-l găsim în univers

La întrebări născute din dorința
De-a fi aproape-n zilele de post
Și-n cele dulci să-mi țin făgăduința
De-a te-nvăța, iubito, pe de rost.

Mă-ntrebi cum ar fi mâine fără tine...?
Ar fi o zi fără parfum de tei.
Despre iubire cine-ar scrie? Cine?
Ar exista magnolii pe alei?

Liliana Trif & Ioan GrigoraÈ™