Mi-au ieșit peri albi
desenând pe văzduh tropot de cai
ison la vocea alto a privighetorii,
ziua și-a devorat propria lumină
cum neliniștită căprioara, placenta.

Aud cum țipă gândul în fălcile nopții.

ÃŽntorc pe dos privirea,
o scutur de bucurii, spaime și nedumeriri,
mă înfrățesc cu mine
fericit că am scăpat de singurătate,
sunt stăpân și rob deopotrivă.

Deschid larg sufletul:
veniți stăpâni să vă slujesc,
veniți robi să fiți liberi.