- Mitsuko, tu dormi?
- Dacă aș respira, aș trăi
și dacă aș trăi, aș putea să merg pâna la tine
miile de kilometri care ne despart
liniștită și obosită să adorm
în inima ta.
Dar eu nu pot respira fără respirația ta și nu pot dormi.

- Mai ții minte că te-am ținut de mână sub cireșul înflorit?
- Sub cireșul ca o umbrelă parfumată
mâinile noastre s-au găsit, în sfârșit
și urmărind aceleași petale și
cu același aer strălucitor în gene
am vazut acel drum imens
pe care nu am mers împreună.


- Așteaptă-mă, Mitsuko, nici nu știi cât de aproape ești, nici nu-ți închipui
- ... prea devreme ne-a despărțit drumul spre Sud
- ... și din cireșul nostru nicio petală nu s-a scuturat
- ... pentru că nu s-ar mai putea întoarce pe ramuri să ne întâmpine
- ... ne-a fost frig și dor
- ... eram pietre singure pe alei părăsite
- ... ne vom găsi odihna
- ... și o lungă tăcere
- ... în care să putem zâmbi, să putem adormi