patruzeci și nouă de drumuri stilate
sau stilizate
păsări de pradă cu ciocuri de platină
care ciugulesc din palma sărutului
dintre ființă și biologica vârstă

intangibile tăceri și colțurile caselor
pline cu inscripții
pline de pași de păpuși de ecoul jocurilor
prin care trece vârsta

copilăria, cu un pai în gură
le suflă săpun în ochi
până când

totul devine aproape rotund neclar
ca o fericire împrumutată de altul sau de la alta
sau ca o bucurie inventată de om și nu de zeu

patruzeci și nouă de ramuri care trec
prin femeia cu ochi de cărbune nears
amestecat încă în pământ
cu ierburile metaforelor nescrise

da. sunt vârstele păsărilor
cu care am privit cerul
când încă mai pot să râd soarelui
iar el, galant
din lira lui îmi împrumută lumină
la fel cum cheia sol împrumută notele
apoi dansează singură până la cântec

Anne Marie Bejliu, 17 august 2017