Dacă aș simți gândurile străine
nu m-aș teme,
aș avea la mine posibilitățile de respingere,
e necesar între oameni să împarți ce ai mai bun
și să crești în ochii lor
ca o floare udată la timp
care uimește prin frumusețea dăruită.

Nopțile senine se bucură de stele,
întunericul se manifesta ca o umbră ascunsă
care nu presimte pericolul,
timpul are mângâierile lui nevinovate
până unde se-ntinde măreția cuvintelor
pe care le rostesc din curtoazie obișnuită
în fața tăcerii din privirile tale mirate
din care curge fericirea.

În fiecare ipostază de trăire lăuntrică
știu cum să rup din inimă
o dragoste albastră
ce-mi risipește singurătatea
și o lasă pradă lupilor flămânzi
din pădurile în care s-au tăiat arborii
și hrana a plecat în bejenie.