străpung liniștea sângelui și curge cu întuneric
trece prin haos
nu se întoarce nimic înapoi
întră pe porțile iadului

nu mai stăpânesc calea luminii
totul se strânge-n valuri
apele nu mă găsesc și caută focul
mă dor încheieturile anchilozate-n între oase
prin care aerul fluieră descătușarea

miroase a cenușă risipită-n vânt
încep să bată clopotele-n dungă
ca la o moarte ruptă din cer
și lăsată-n drumul altei lumi