feribot
marginea noastră este pământul oricât de sus am zbura și marea are margini oricât am vorbi despre suflet /a vorbi/ altceva nu mai avem am sărit de pe un munte pământul este casa mea am sărit într-o mare același pământ este am sărit în mine iubindu-te și am schimbat ceva și undeva într-o lume a rămas un pământ.

și deschide gura
să te joci în cuvinte e aproape și ușor
dar să le simți pînă la tăcere
e ca în primul rai
mai aproape de tine de adevăr
nu raiul ăla
ăla nu se întîmplă niciodată cît ești om
și-atunci Îiți iei inima
pentru totdeauna
și e urît de aproape.

îți bagă o tîță în gură ar putea fi oricine fără nicio conotație sexuală îți bagă o tîță în gură desenează cercuri triunghiuri pătrate linii ghiozdane cărți penare în gura ta ultimul drum cu mașina prima dragoste primul examen îți bagă o tîță în gură sugi nu ești un erou ești doar un om un bărbat ori o femeie într-o cabină de telefon urlînd ce dracului vrei ești doar în mintea mea dumnezeule și ai doar un nume bun. știu!

știu că în unele zile moartea e un mim
căruia îi dai viață pentru un nou spectacol
în altele e o simplă toamnă
tot ce-ți place mai mult
și spui da
da
am văzut bine trupul lui!

așa începe povestea
și asta pentru că timpul e relativ
iar niciodată din a fost odată ca niciodată
îndepărtează
pentru că cei mai mulți dintre noi nu au timp
instruncțiuni pentru a iubi nici atît
eu vream
tu vreai
el ea vrea
noi vream
voi vreați
ei ele vreau
cam așa conjugăm imperfectul
iar ceilalți sunt nebuni
caută înțelesuri
eu simt
și-am trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți
e un final greșit pentru toți
e ca și cum am ignora rana deschisă a timpului
doar să culegem roadele
îl văd
îi aud glasul
ah
voi cei care ardeți totul
din lumină
nu se face întuneric eu
simt paradisul
pentru că Dumnezeu are un gust bun
și-atunci noi ce sens mai avem
noi care murim
încercînd să menținem curățenia propriilor noastre minți
și fără titluri potrivite. cred.

cred că următoarea poveste nu va mai fi cuvînt după cuvînt
nicio poezie nu va mai fi așa
și ne vom pierde mințile
vom ieși din inimi
iar cei care vor supraviețui
vor înțelege că nicio putere nu ne mai adoarme
că niciun cuvînt.
uită-te la mine!
nu ești un balon care se înalță-n cer
deschizi gura
oasele te condamnă la un trup nepotrivit
imaginează-ți un demon cu gura cascată
sau un înger
imaginează-ți timpul
nu poți zbura
inima ți se dărîmă peste chipuri și nopți înstelate peste arbori
deschizi gura
părinții tăi nu sunt acolo
fără să respiri ești tot aerul unui copil cu fața murdară
nimic nu te mai doare
și n-ai știut niciodată cum să explici ceea ce nu poate fi explicat
degeaba întinzi mîinile pentru tine
așa este
ceva ușor
un cîine care te linge pe picioare
și crezi că e altcineva
iar totul devine o metaforă
ciudat cum te gîndești la moarte
ciudat cum o simți și de ce nu
cum o moștenești
altfel
noi ne-am născut și avem
ceva ușor

subiectivitate.