în pliu al minții lacrima-i zidită
de o gândesc un cântec o atinge
și noaptea iarăși albul sens îl ninge
iar vremea curge-n veac neobosită.

îmi ești a ști,-nvelindu-te-n meninge
și-a fi îmi ești, în viața mea sosită
mi-ești straiul nou sub haina ponosită
și oastea care iadul meu învinge.

sub baldachin de dragoste cerească
mi-e muzică în suflet, ca la nunți
în zodie de liniște firească.

iar ochii de zadaruri, cei mărunți
nu îi lăsăm defel să ne privească
cum adormim curând în pisc de munți.