și iar eram în piatra clipei rigă
pe chip îți iar îmbrățișam seninul
iar în cuvânt era deplin veninul
cernelii ce în zori poeții strigă.

dar iaduri nu-s de-adie-n piept suspinul
pe-obraz legând a lacrimii verigă
lumina-n duh o toamnă să înfigă
pășind pe unde o îmbată vinul.

vopsită-n plumb, sub zodia-ntristării
precum din vie rodul te voi bea
pe când s-a dus furtuna fermentării.

la veselire te voi îmbia
suindu-te-n robiile mirării...
e ceasul slovei fără pisc abia.