Èši-adun tot binele din lume,
ÃŽmi leg potcoave de argint
Și-alerg unde sunt încă urme
De tine-n cer sau pe pământ.

Și numai de îmi simți căpăstrul
În palma gingașă ce-o știu,
Tu viața îngrijește-mi, rostul
Din Marea zilelor ce-ți scriu.

Și-apoi mă du în ieslea poalei,
Din clipa unde te-am aflat,
Să mă răsfăț cu versul hranei,
Ce uneori ți l-am furat.

O piatră s-o strivești s-o beau,
Din cele care le-am călcat,
Să nu mă-ntrebi de ce să vreau
O lacrimă ce s-a uscat.

C-atunci va trebui întreg,
Să îți descriu de ce mi-e dor
Iar tu ai să mă pui s-aleg,
Ce-aș ști să fiu, de vreau să zbor.

Descalț copitele încet
Și-ți spun în șoaptă ce-am ales,
De dragoste fă-mă Poet
Și să trăiesc cu ce-am cules.