merg pe ea elefanți indieni
cu bucățele de cârpă roșie aruncate pe spate
canafi pe lângă ureche
e un fel de veselie a copilului
strâns în brațe de mama
înainte de culcare
e înfiorător de bine acolo
chiar dacă linia e fragilă,
elefanții nu cad niciodată
avem noi grijă de asta
într-un colț ne-am lăsat poveștile
tu ai plecat de pe strada cu păsări
eu încă mai dau drumul hulubilor din cușcă
apoi îi fac elefanți pe linia noastră subțire
și-ți cânt la ureche încet
"...se legăna pe o pânză de păianjen"
în timp ce-ți las în mână un bilețel
cu patru cuvinte
din ele vei construi o altă poveste
bună de pus iar la colț