deriva de intuiții menține
realitatea valului în răspăr
dogoarea viselor în muguri de măr
și-orgoliul răpus în furci caudine

cu teamă îmi trec mâna dreaptă prin păr
când ard în atanor materii afine
când toamna amenință pe coline
să-mbrace străzile în alb auster

țin noaptea-n odaie obloanele trase
pe taste bat cuvinte fără tăiș
chiar dacă-n zori țipă iarba sub coase

ca sângele-n arene scurs pe pietriș
ascultă Ova cum ploile trufașe
bat clopote de potop pe acoperiș