deasupra câmpului pustiu și rece
aceeași lună de-astă vară trece
nu luminează izvoare murmurând
ci lupi flămânzi pe dealuri alergând

aceeași lună rotundă și rece
privește din înălțimile nopții
cum alături de timp și viața trece...
pe cine chiar azi o să cadă sorții?

înfiorat mă simt în noaptea asta
văzând cum cade neaua cea domoală
vrând parcă să-mi acopere fereastra


dar gându-i dus spre zările albastre
spre câmpul cel cu flori mirositoare
spre zâmbetul ce-apare printre glastre