spre apus
au apărut elefanții
bravi acrobați
călcau apăsat covorul de frunze
ca-n alt univers
prin fața le trece întreaga pădure
cu umbre și focuri
din noaptea memoriei
jocul de culori răstignit
mă chema
nu elefanții nu mă vor rănii
pe brate algele luminii
îmi vor citi teama
transcrisă în tăceri supuse
tranzacției de cuvinte
ca un fachir să
ard în vise nopți albastre