pe ape de minciună înot duci adevăruri
ce-n patima mirării spre tine-au idealul
și mă sugrumă-n noapte-n eteruri irealul
ucisă-i rațiunea și zace pe sub văluri.
în lume se ivește nocturnă a mea mască
și-mi sunt ca în derivă misterele-n iubiri
menite spre lumină, pe cruce să se nască
acolo să învie fantomele de zbiri.
iar carnea ta cu zarvă de-o va mânca un snob
în ochii tăi, preasfinții, o lacrimă va crește
lenos va-ntinde mâna al gândului microb
în paradigma vieții, ce-n moarte mult sporește.
Hristoase-mi ești cuvântul nescris în dicționare
ce suie din Credință, creat în lumânare...