Să mai rămânem o vreme aici...
uite, îmi țin pumnii strânși, așa cum vrei tu, cu semințele în ei, crâmpoțite, sunt vii
și nu o să le dau încă drumul
grădinile sunt năpădite pe aici de tot felul de duhuri
chiar și când cireșii sunt roz
foarte roz
numai Duhul sfânt nu e nicăieri.
poate nici pe noi, viitorii martori ai vântului de răsărit care ne alungă ușor dintre flori
nu ne va apăra din noapte nimic
noi, văratici și uzi
atât de singuri și uzi
pesemne regii din vechime se ascundeau și ei pe sub umbrare vegetale
curgea peste tot o ploaie deasă, de vară. Pesemne fluturii o făceau și pe asta...
Știai că fluturii sunt mai vechi decât orișice rege?
că au apărut pe pământ înainte de regi?
să nu mai credem în regate, ci doar în ploaia aceasta care ustură
și în semințe să credem.
nu în câini care urlă
pustiul.
demult peste Persia se întindea un regat mare Peste India Peste Egipt
ele au apus de mult, au rămas însă pe pământ florile trandafirului
cu fluturele aplecat peste ele.
O să arunc acum semințele acestea la întâmplare
să vedem unde cad.