Am făcut un popas lângă inima sa,
Într-o zi fără glas, o ispită-a răspuns,
Pe sub streșini de gând aleanul visa,
Când privirea dansa într-un cântec ascuns.

Picura orizontul ca o clipă bălaie,
Sub cupola de basm ai intrat ca lumină,
Ascultam curcubeul pe un murmur de ploaie,
Tu-mi vorbeai zâmbitoare-n rătăcirea senină.

Îți simțeam adierea frumuseții în gânduri,
Înspre buze cu șoapte ochii mei leneveau,
Te trăiam ca oceanul, răscolit în profunduri,
Peste coapsele-ți albe aurore loveau.

Am gustat într-o zi ce mi-au dat ochii tăi,
Și-am simțit amintirea că se-'ntoarce la ei.