Nu-mi cereți să îmbătrânesc,
Mi-e inima mult prea zăludă,
Cât oi trăi copilăresc
Și morții vreau să-i fac în ciudă.

Re fuz cu maximă-ndârjire
Căderile neridicate
Și-aștept la colț marea iubire
Ce e menită să mă cate.

Mi-e poftă și de fericire
Și am de gând s-o prind în plasă.
Fost-am plecată-n rătăcire
Când ea mă căuta pe-acasă.

Și foame mi-e și... ard de sete,
De tot ce n-am trăit, furată,
De hoți de vieți cu-ascunse plete,
Ce fi-vor trași la judecată.

Să-mătrânesc, nu pot. Vă jur!
Îmi bate-n poartă bucuria
Rămân maturul – imatur
Ce-a sechestrat copilăria!