vocea crainicului sună familiar
așa de domestic
într-o lume ca o curte
în care cu toții ne cunoaștem
nesomnul – deliciul timpului regăsit!
cu certitudine mireasma sânzienelor uscate
ne va înfiora dimineața nările

[foarte probabil
ne-am ascuns de trecere
în această noapte
caniculară / roșie / de vară...]

minutarele dau să bată miezul întunericului alb
într-o felie de zăpadă cu pepene / într-o corolă:
regina-nopții face înconjurul omului
nicicând sentimentul de Acasă
n-a fost mai puternic:
suntem cu toții! / suntem împreună!!
oare, cum s-ar putea cândva
altfel să fie?!

ciutura are o parte scobită
pe acolo lasă drum liber izvoarelor
rememorăm calea către fântână
taifasul prunilor și al corcodușilor
dulceața indiscretă acostându-ne rănile

o mierlă însuflețește castanul
derutează poetic bezna

**
masă ovală
cu oameni
și fluturi!

***
uriașul acaparator de deasupra
diluează mirosul pâinii coapte pe vatră
redefinește intimitatea / gradele de rudenie
o casă este dusă de la ea
în mijlocul cosmosului
îi spun Mamei:
ține-mă de mână!