am găsit un cuib. îl țesea un vis, dar un moft venit pe val a șoptit la ureche: fugi din calea șarpelui. și am fugit atât de tare încât malul s-a făcut o groapă plină cu vin roșu. o femeie îmbrăcată în alb se închina cerului. degetele dantelate nisipeau promisiuni. am pășit ușor spre ea. cu tălpile goale am călcat pe cioburi de oglindă spartă. nu m-am întrebat de ce nu le-am văzut și de ce nu am simțit durere. sângele se amesteca liniștit cu apa mării. așteptarea se făcuse rid pe fruntea mea. departe, foarte departe, un zid se prăbușea. credeam că dimineața e aproape, dar zborul unui vultur acoperea vieți în doi. era singurul vultur care proteja o iubire. era de parcă îl puteai atinge. atât de frumos și atât de simplu!