ca un lup mă înfășor după cuvinte
nu vreau să scap
nu vreau să fug
cine acceptă pe umeri coliere scumpe?
hai să să lăsăm poverile
să le uităm în cămara cu vin vechi
și să ne privim în ochi ca doi naivi

ne pricepem să citim scrisori
uite că avem o speranță comună: cititul de scrisori
care să ne lase moleșiți
ancorați
în sacrificiul statului pe covor
sub lampă cerșim agonia uitării
să ne pitim în poeme cu paie
să ne culcăm sub nuc
și să rupem de pe frunte crengile uscate
ce zici?