- Ne-am fi pierdut la primul colț de stradă
De n-am fi fost cu dor încătușați,
Când viața închidea o acoladă
Noi traversam hazardul. Doi soldați

Cu tălpi însângerate de-ndoială,
Am străbătut destinul, la-nceput,
Am diluat emoții în cerneală
Descoperind geneza-ntr-un sărut.

Ne-am fi pierdut pe sub vulcanii Terrei
Loviți de-o nouă undă de seism
Și-am fi pretins perfecțiunea sferei
Cu ochii-nchiși, bolnavi de daltonism.

- Ne-ar fi-ngropat tristețea-n amnezie
De n-am fi fost de Marte botezați,
Dar am trecut prin foc și agonie
Cu fruntea sus. Atomi aliniați

Cu palmele aprinse de cerneala
Ce-a consfințit poemele-n tandem
Când primăvara-și învingea sfiala
Și iernii îi cânta un recviem.

Ne-am fi pierdut în valurile mării
Și-ntr-un târziu aș fi uitat să-ți spun
Că am topit ghețarii remușcării
Să ne-ntâlnim într-un destin comun.

Liliana Trif & Ioan GrigoraÈ™