- Octombrie își spală-n palme fața
Cu-al poamelor nectar, de prin livezi,
Pe dealuri goale-și răsucesc mustața
Doi nori focoși vestind că vin zăpezi.

Eu stau la geam și croșetez poeme,
Pe față unul, altul la apus,
Nu-mi pasă de ceasornic, nici de vreme,
Pe cer văd chipul tău și m-a sedus

Cu zâmbetul ce norii îi destramă
Și soarele-l invită temător
Să-și treacă raza visului prin coamă,
Când toamna toarce-al basmelor fuior.

- În roata mea de tors un caier verde
Și-un vis oranj am prins în nopți târzii,
Voi țese pânza toamnei care-și pierde
Pe-alei parfumul plin de nostalgii.

Te-oi aștepta acolo unde luna
Alunecă-n oglinda unui lac,
Nu ieri, nici azi, iubite,-ntotdeauna
Mi-a fost de-ajuns de brume să-ți dezbrac

Obrajii umezi. Trupul ars de soare
În mustul pasiunii să ți-l scald
Și-apoi lui Dumnezeu să-i cer iertare
Că te-am primit în pântecul meu cald.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif