mă voi întoarce într-o zi
să-mi măsor umbra culcată pe caldarâm
mă voi întoarce ca o halucinație
să bântui străzile orașului
aşa cum le știam eu,
vreau
să măsor adâncimea dintre
doctrina de stânga și cea de dreapta
dintre cimitirul bogaților
și cimitirul săracilor
și între timp poate am să-mi vizitez prima iubire
la muzeul utopiilor
să-i salut promisiunile
din vremea când era o umbră credulă ca mine
și mă ruga să o acopăr de dragoste
și de ideile mele umaniste
proslăvind niște ideologii și drepturi fundamentale
mototolite prin closetele
istoriei

uneori mă întreb dacă viața e mai dură
în corporații sau pe stradă
oamenii și-au pierdut zarurile
la jocurile de noroc
ipocrizia merge de mână cu obediența
la biserică să sfințească
cu un sobor de preoți și altul de farisei
demagogia și
statul de drept

aseară am văzut un om ca și mine
dormind pe o bancă
lângă catedrală
părea mai sfânt și mai puțin beat
decât popa
era mai sfânt și decât sfinții mirați de pe pereți,
era om ca mine, ca tine,
se simțea la adăpost acolo lângă un zid de aer
nu-i era frică decât de dumnezeu și semenii lui

era un om cere încerca să-şi micșoreze
în fiecare zi
umbra
dintre o bucată de pâine și
o mâna întinsă