Se-aud în neguri păsări cum cuvântă,
Copaci și ape freamătă vioi,
În nori ca dorul fraged se frământă
Un licăr roz. Și noaptea dă-napoi –

Blând zorii mângâie cu mâini sfioase
Culcușul dragostei, de febră-atins,
Extazul sărutărilor să-l lase,
Simțit aproape treaz, să cadă-n vis.


Traducere Mihail Nemeș