trăiesc
iluzia unui zbor spre un
orizont răscolit,
un salt în haos
într-un timp nedefinit
cu aripi întinse inutil
spre un rotund absolut
şi o cădere abruptă
în uitare

apoi, un frig perfect,
tridimensional,
ca să întregească misterul
incognoscibil
al disperării