Și noiembrie îl va lăsa în ceață
ca pe un rătăcit
pe drumuri necunoscute,

de va simți teama cât un bolovan rostogolit
pe văile cerului mohorât

risipind o lumină lichidă.

Dimineața cântecul păsărilor
va smălțui singurătatea
ce se va subția ca un vierme.

Nici noiembrie ruginit de frunze veștede
într-o seară nedespărțită de noapte
nu se limpezește sub stele

și inima lui cât o lampă
se aprinde
și sparge întunericul.