cerul și-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii și doruri fără sfârșit
un perpetuum mobile al simțirilor -
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicșii din cartea cu coperțile bleu ciel -
unde-mi ești, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
și te aștept
ca atunci
într-un iunie al cireșelor-cercei
pe care doar tu știai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel