știi, au fost femei care au încercat să mă transforme
în fum și au fost femei care au vrut să mă prefacă în apă.
tu însă ai puterea de-a face din mine electricitate căldură
și foame. o așteptare de-o noapte ca în copilărie după
ce-ai îngropat o pisică moartă și căutai dimineața să

vezi dacă a înviat. viața mea se petrece în camera mică
unde mor și renasc fără să-mi supraviețuiesc, mor și înviez
fără să mă trezesc în viețile în care am fost fum sau apă
fără să-mi amintesc asemenea cuțitului cînd a fost minereu.
gloanțele nu cunosc victoria. praful de pușcă nu știe cine

a fost învins, nici întunericul nu știe ce i se întîmplă cînd
se face lumină. dar au fost femei și au încercat să mă
prefacă în fum. acum ești tu, aduci culoarea peste tot,
asemenea răsăritului cînd atinge o grădină cu flori și
pietre. tu ești prima culoare a rocii la răsărit.

sunt femei care m-ar transforma în cenușă. tu mă aprinzi
de parcă ai face focul cu soarele și lupa. eu știu că pentru
singurătatea mea care moare acum o altă singurătate începe.
tu știi că e cîte unul care bea ca să uite, pahar după pahar
se preface în fum. eu sunt în tine, tu ești în mine, dragoste

tu ești pentru mine lumea fără gravitație, culoarea, gustul
fructelor cînd se coc. chiar și atunci cînd mestec dimineața
pietrele pîrguite în soare.