Plutind pe apa umbrei taină-n lene
Izbind diluviu de lumină-n tine
Când adevăr de poala ta se ține
Deschizi privirea-n zare pe sub gene.

Alungi tot răul, ai averi de bine
Și râzi la vremea cu muriri obscene
Închizi pe Domn tăcerii în desene
Și hrană de iubire-i dai din vine.

Divin schelet cu sânge învelindu-l
Nu plângi de-ți doare-n piept un Crez vampir
Ce spre Infern îți zămislește grindul.

Penița ta, un prunc de trandafir,
Tot zice stih pieirea ocolind-o...

La urmă te citesc și te respir...