Eu știu că pe faleză copacii sunt în floare
De-acum un an e-o poză ce-o am creată-n minte
Și Bega se îmbracă în strai de sărbătoare
Când oglindește-n ape a' florilor veșminte

E soare, Doamne-afară, așa cum îi stă bine
La orice zi de-aprilie ce găzduie Florii
Cu noi cei ce-am vrea altfel, măcar natura ține
Și ne simțim în suflet mai împăcați, mai vii.

E trist ce ni se-ntâmplă, dar ce e mai trist oare
Că tu, venind cu gândul de-a ne fi mântuit,
Înfrunți mai mult de-o gripă, un cui în palmă doare
Înfrunți fățiș o ură ce nu are sfârșit,

Și vii ca să ne mântui pe noi cei ce de tine
Fără s-avem regrete, în cor, ne-am lepădat
Noi suntem acești Petrii, ce te-nsoțim la bine
Și de trei ori în noapte, de nume ți-am uitat.

Ne va fi altfel, Doamne, de-această Înviere
Să fim cu toți departe: părinți, copii și frați
Dar poate că Crăciunul dreptatea își va cere
De peste tot din lume, toți fi-vom adunați

Că sa lăsăm în urmă aceste triste zile
Ce ne-au răpit speranța oricărui răsărit
Și fi-vom împreună, stârpind aceste mile
Ce ne păreau eterne și fără de sfârșit,

Dar pân-atuci, o Doamne, Tu dă-ne-nțelepciune,
Pe un asin călare, în suflet când ne vii,
Tu ne deschide mintea către decizi bune
Ca și de-alt an să prindem, zi bună de Florii!