De îmi veți face un transplant, vreodată,
Să nu îmi puneți inimă de fată,
Că poate-a fost trădată de mişei,
Şi m-ar ucide suferința ei...

Să nu îmi puneți inimă de leu,
Că nu regatul este crezul meu

Åži nici de vultur alungat pe nori,
Că înălțimile îmi dau fiori!

Nici inimă de cal; e greu supliciul
Să rabd, în suflet, frâiele şi biciul!

Ori de sobol ce umblă sub pământ
...Mi-i de ajuns țărâna care sînt!

Vă rog să-mi puneți inimă de câine!
Scurt aş lătra pentru un colț de pâine
Şi mai prelung când luna urcă-n ram
Åži-n loc de "te iubesc!" aÅŸ zice "ham!".

Că doar în ham iubirea mi-a purtat
Această inimă ce-a expirat...