Fericirea miroase a muguri de brad
Ce-mi amintesc de-un timp îndepărtat
Din care tot măsor, adun și scad
Frânturi de noi, ce le-am prescurtat.

Clipele astfel comprimate
Le împart pe zile
Și în cele gri și deprimate
Le iau ca pe pastile.

Un fir de iarbă ud
O floare de măr aromată
Crengi de nuc până la cer
Un verde crud
Și-un negru dud
Sunt tot atâtea momente
Ce le sădesc în pământ
Pe arșiță sau ger
Pentru un anotimp etern
În care sunt un simplu pasager
Iar tu – un înger sfânt.

Și le voi uda cu lacrimi
Și vor răsări în inimă
Și le voi îngriji eu însămi
O anonimă.

Azi au răsărit muguri de brad
Ce-mi amintesc de un torid noi.
Eu am mai scăzut cu un grad
Și drumul parcă o ia înapoi...