tragi călimara în ideea iubește-ți aproapele
cauți o pasăre pe cer și o ademenești cu semințe
o lași să se sature să-și șteargă ciocul de iarbă până se face verde
o prinzi de-o aripă și îi smulgi o pană
ea țipă în timp ce se înalță cu viteza burghiului
aerul cade fulguit și dacă pui ochiul la capătul tulnicului
abia format vezi lumea de dincolo
înmoi pana în cerneala cerului din călimară
și te apuci să scrii pe muchia lunii poezia de dragoste a acestui perete de inimă