Te-aș lua cu mine într-un vas de porțelan albastru
Să ne rostogolim în el ca două zaruri într-o pălărie
Să ne prindem de șireturile verzui de la tenișii
Pe care i-am purtat astă vară când fugeam prin parc.

Te-aș lua cu mine într-un făcut cu ochiul
Ca să vezi și tu mai de-aproape nervurile frunzelor
Cum țipă ele una la alta, cum își dau ifose și fac nazuri
Cum se zbârlesc pe două crenguțe de dafin înflorit.

Te-aș lua cu mine să asculți un miez de portocală
Să ți se facă pielea de găină ca și când luna ar fi goală
Și te-ai rușina oleacă sub o rufă albă de pe-o sârmă lungă
Pe balconul tău, unde fumam și mâncam stele crude.

Te-aș lua cu mine să-ți sărut abisul ca pe-un iepure fugar
Să te-mbrățișez ca și când ai fi un uriaș cu nasturi mov
Cu fulăraș la gât, cu gura ca o piersică, cu ochii aia ai tăi
Fir-ar ei să fie de ochi cu zâmbetul tău de ștrengar cu tot.