Decorul toamnei se îmbracă,
copacii-n musturi plâng pe ramuri,
se vede-n simțuri promoroacă
și aburi răstigniți pe geamuri.

Îngenunchează paradisul
pe jarul nopților cu stele,
Și doarme viața-n somnul dulce
al frunzelor, râu de mărgele.

Piciorul său pășește-n vise,
boboc e sufletul de jar,
lacrima ploilor respiră,
lucind cu stropi de chihlimbar.

Dor nuanțele plutind pe iarbă,
cu nimbul gol, cutremurat,
toamna-n licoarea ei mă duce
și-n gând de cer înmiresmat!

Se-așează-n inime vibrații,
ochi din surâsul femeiesc,
și-n haina timpului dorm grații,
din basm de-aramă scânteiesc!