Ard pruncii în maternități, acum, în viitor,
Spitalele ne sunt conduse de cretini și cioclii,
Ne râd în față mediocrii,
Ard doftori, ne privesc în ochi și mor...

A început să ardă tot în jurul nostru,
Ne fumegă și sufletele-n piept,
Trăim acest prezent extraterestru,
Privim spre-un viitor lugubru și incert...

Ne-a spus de ”carantină” Păunescu,
Ați râs de el și mi l-ați îngropat,
Murim pe capete și vezi tu...
Se prăbușește totul și-i păcat!

Acel din urmă ceas, demult s-a scurs,
În infinitul timp s-a strecurat măiestru,
Pe tot ce am avut s-a pus sechestru,
Cred că... și cu-al lui Dumnezeu concurs...

Miroasea-a crematoriu peste tot,
Nimic nu mai aduce-a primăvară,
Primim mereu de peste tot ocară,
Doar flegme-n ochi și șuturi tari, în bot!