Ce-i bine, nu e bine, și iată, totuși, nu e,
Până venise clipa macazul să-l schimbăm
Și-atunci spre Libertate-am decis să ne-ndreptăm
Ca să-mplinim un plan nebun, bătut în cuie...

Când fierberi mari de gânduri se-adună-n ce visăm,
În barca vieții noastre din marea amăruie
Pe valuri ce-o coboară și rareori o suie,
Pluteam peste adâncuri riscând să ne-necăm.

Plecam spre noi tărâmuri și tu ai stat cu mine
Ca o regină-a mării, ca fiica lui Neptun,
Țărmul venea spre noi cu splendide coline

Părând un rai exotic ce l-am ales surghiun,
Că-i plin de strălucire, de-euritmii divine;
Și-aici ne-aduse visul... Mai e azi oportun?

Glen Ellyn City, 27 Nov. 2020