Poetul are virusul complet
şi ambiţii de bacterii.

Turmele lui îngraşă albul
cu verde simplu şi sorb
albastrul până îşi revine.

Grânele lui sunt nemulţumite,
dar mai încearcă
răzbunare cu plugul.

Hârtia profită
de suferinţa lui
şi de confuzia preţului.
El are banul viitor
neuzat în tranzacţii oneroase.

Păstrează îndoielile noastre
şi le adaugă dobândă.

El are toate bolile
profund înfipte,
dar o răsfaţă
şi încurajează mai
cu seamă pe a noastră.

Păcatul credincios
s-a învoit să-i fie câine
şi Ducipal.

Lungimile sale vor
ceva mai mult,
înălţimile nu se mai satură,
adâncimile scâncesc
şi încă mai caută.

Cheia sa nu are astâmpăr
şi nimic nu i e potriveşte.

El nu are nevoie de ajutor,
are suficiente implanturi cu fantastic.
Leşinul său este de bună
calitate şi de maximă onoare.

Noi nu putem plânge niciodată
cu lacrima lui perfectă.
Nu putem râde cu poftă
de comicul lui păgubos.

Iubirea lui nu trage
foloase, dar e folosită
cu neruşinare.
Iubirea noastră e nefolositoare
şi întreruptă.

Fericirea sa serveşte
cu linguroiul la cantină
ocazional pentru cine
se nimereşte sau pentru
cine riscă abonamente.