e noapte spre dimineață
se bat zorii zilei cu visele călduțe din cearceafuri
trenul statornic mă așteaptă răbdător
mi-am făcut bagajul cu grijă
tot timpul am fost punctual
n-am să mă dezic chiar acum
liniștea se topește în umbrele blocurilor
doar o lumina, la parter, într-o bucătărie
îmi fac cafeaua și fumez o ultimă țigară
privesc papucii niște amintiri fără regrete
atât de puține lucruri și atâta încrâncenare
chem Uberul
iubita mea doarme măiastru,
mâine va fi o zi minunată
eu plec în liniște,
să nu-i trezesc fluturii și trandafirii
toți soldățeii de plumb dorm vitejește
ultimul ceas e în fiecare ceas
ultima secundă e acum și oricând
locomotiva luntre, vagoanele vâslaș
mă duce, mă duce
și nu mă mai aduce
nu voi mai fuma, nu voi mai bea
voi fi cuminte
și voi dormi în sfârșit pe săturate
mă voi odihni
numai m-or vedea că nu-s
cenușă la un tomberon, ce contează astea
toate sunt niște prostii