Iubirea - o entitate de lumini tremurătoare,
rătăcită din Edenul stelar,
a fost absorbită de tunelele flămânde ale ochilor mei ...
Ea mi-a gravitat un timp împrejurul inimii,
căzând apoi ca un meteor aprins
pe suprafața-i cu unduiri de ocean
care, la atingere, aud cum se crapă
înghițind-o primitoare în adâncul bătăilor ei,
închizând-o apoi ermetic să nu mai poată ieși.
Acolo scânteierile-i sălbatice
le simt cum se zvârcolesc haotic,
cum se dizolvă încet, încet,
dispersându-se în zâmbete, în lacrimi,
în șoapte ne-nțelese
și-n propulsări dureroase, fierbinți,
ce trec clocotind nestăvilite prin toate fibrele,
aprinzându-mi toate visele,
inundându-mi tot sângele
și incendiindu-mi tot trupul
cu otrăvurile ei dulci și amare,
cu avalanșe interioare de ghețuri în flăcări
ce mă transform într-o ființă de lumină
care, amețită, înțelege totul și nu înțeleg nimic,
dar care poate să amplifice muzica sferelor
revărsând-o în tot universul,
până dincolo de suferință și fericire,
până dincolo de Tronul Suprem.