iubirea noastră ca o primăvară
făcea și gândurile să înflorească
astăzi în inimă suspină o vioară
și viața are parcă gust de iască.

iubitule tu ai pierit ca un martir
și eu nu am putut să-ți fiu de ajutor
astăzi pașii mă poartă la cimitir
la mormântul tău suspin de dor.

să te înalți iubite într-o magică lume
unde nu e tragedie nici durere
să afli între stele fericiri postume
să capeți strălucire și sacră putere.

și cred că nopțile mi le vei veghea
în chip de înger sau în chip de stea.