Încet-încet, te-ndrepți spre viața simplă,
în care doar tăcerea-i poezie,
departe de-a cuvintelor beție
(ea nu-ți aduce nici măcar o jimblă).

De lumea cea intrată-n frenezie
te izolezi (oricum, ți se întâmplă).
La ce bun s-o adăpostești sub tâmplă,
când e căzută în ipocrizie?

În glas de păsări și în frunza lină,
ai să găsești mai multă alinare.
De-aceea, lasă foaia cea velină
pentru nebunii cu simțiri amare!

Prudent ar fi să treci făr-a lua-n seamă
chemarea de sirenă către faimă.