Motto: „Să încerci, în inima unui iarmaroc, senzații pe care le-ar fi pizmuit și Părinții Deșertului.” (Emil Cioran, „Sfârtecare”)

- 12 -

Un om de lume n-ai fost niciodată,
nici călător vioi pe harta lumii,
marcându-și clipa-n rătăciri boeme.

De ani întregi n-ai mai purtat cravată.
(Un accesoriu fals nu-ți dă prestanță.)

O lume într-un om, în siguranță.


- 13 -

Nu suferi de lipsa lucidității,
cu tine duci toate îniernările
și toate împrimăvărările vii.

Știi, va veni momentul să treci pragul,
încet, ca prin vis, cu orizontul șters.

Va rămâne-acest cântec. Și-un dor imens.

- 14 -

Dacă trăiești, suferi, așa e datul.
E-o prostie revolta, nimic nu schimbi,
sferele se rotesc și fără tine.

Nu miști nimic din loc, nici măcar piatra
din inimile ce te-au iubit cândva.

Lumea e închisoarea ce va dura.


- 15 -

Te stingi încet, ca o lacrimă vie
sfârâind pe piatra încercărilor.
Inutilă-i orice lamentație.

Să fii senin cum e cerul de vară
în așteptarea ploii de mai târziu.

Din lumea asta, nimeni nu pleacă viu.