beau cafeaua care-mi trezește simțurile
cântecul răsăritului inima îl ascultă
între coperți de lumină-mi așez visurile
trăită în noaptea albastră ocultă.

cuvântul meu are coloana verticală
să nu-i transformați curajul în frică
învăluit în plasma ancestrală
veghează în noapte ca Ursa Mică.

în hora literelor zilnic mă prind
nu am să le las atinse de rugină
întunericul cu ele îl aprind
ecoul răsună în pădurea virgină

în atelierul cuvintelor meditez
la drumul pe care trebuie să-l urmez.