Degeaba taci când știi că maci sunt încă roșii-n lung de drum..
Taci ca și cum aș fi plecat...

Și râd când gândul mai înalt ca cerul știe că tu ești
blocat.

Un turn, un rege -un cal în chingi...
Te simt când plângi
pe tabla mea de șah zăcând...Nebun la rând!

Nu te impotrivi, te rog...
nu-mi ține piept când de pe loc mă-ntorc cu gândul să te-ascult!...

Nu-ți pune zeul în mormânt căci nu va sta închis și trist!

Nu! Nu L-ai găsit de te-a învins!

Ce nu-nțelegi?
Că te gândesc? Că mă gândești? Că te ghicesc chiar de nu ești?...

Mă plec spre tine și te chem
sub nopți de teamă și blestem, sub zori de fugă și de fum...
Tu știi de cine fugi acum?
Chiar știi?

...sunt maci pe drum aprinși de vii...
...și-n apă râd azi alți copii...

Ai sufletul aprins pe rug
de-atâta timp
și pe poteci încă te cauți...și tot treci
pe lângă tine când mă simți ...

Ce nu-nțelegi de te tot minți cu buze arse... chip pierit...?

Mă cauți fiindcă m-ai găsit!